Publicat în O lume atât de mare

Învățământul românesc nu e la pământ

Vreau să spun doar un lucru: învățământul românesc nu e la pământ. Sunt profesor, dar înainte de toate sunt om şi sunt sinceră cu mine: nu aş putea rezista în meseria asta dacă nu aş avea nicio speranță. „Copiii” mei, adică elevii mei (dar nu cunosc niciun profesor care să le spună altfel decât „copii” şi „ai mei”) îmi dau motive în fiecare zi să mă întorc cu drag, cu nerăbdare, cu pasiune la şcoală. Sunt frumoşi, deştepți, curioşi, puşi pe farse, vii, neastâmpărați, pontoşi, irezistibili, nesiguri, emotivi, în căutare de afecțiune, de modele, de repere, de siguranță. Mor de ciudă uneori că nu am suficient timp să concep lecții atât de atrăgătoare şi de folositoare pe cât ar merita ei. Mă sufoc uneori în programă şi în conținuturi încărcate ce n-au legătură cu realitatea, răguşesc de cât repet „eu nu vă dictez comentarii, începeți să vă documentați, să gândiți şi să scrieți singuri”, obosesc sub presiunea părinților care ştiu mai bine decât mine ce şi cum trebuie predat, mă scufund într-o mare de hârtii inutile, dar toate acestea pălesc în fața unei voci mici care spune la finalul orei: „Doamna, mi-a plăcut mult ora asta” sau „Mai facem aşa şi data viitoare?”
Ei sunt copiii noştri, sunt aici, acum, şi vor ca şi noi să fim AICI, ACUM, CU EI. Să le spunem că DOAR EI sunt importanți, că doar ei contează, că ne bucurăm atât de mult că suntem împreună timp de o oră şi că vrem să vorbim despre aceleaşi lucruri. Şi că ştim că le este greu, dar o să treacă. Şi dacă-i vedem trişti, abătuți, speriați, nesiguri, putem să lăsăm deoparte stilurile funcționale sau arta narativă a lui Sadoveanu şi să le vorbim despre marile poveşti de dragoste ale lumii, să citim corespondența marilor scriitori, „Legendele Olimpului” sau un roman contemporan. Ce vor ei. Numai să citească şi să se regăsească în ceea ce citesc.
Pentru copiii aceştia, care au nevoie de noi, ne întoarcem la şcoală. Zi după zi. E o muncă titanică. Nu vor fi nici Eminescu, nici Călinescu. Nici nu trebuie să fie. E suficient să se exprime corect, logic, fluent, să redacteze un proces-verbal, o cerere, să facă o sinteză, o paralelă, un eseu argumentativ. Şi să CITEASCĂ. Mult, orice.
Aceştia sunt copiii de azi şi sunt la fel în toată țara, în toată lumea. Te privesc senin în ochi şi butonează febril pe sub bancă, râd pe la spatele tău când pot, preferă să vadă filmul în loc să citească romanul, dar te şi „ating” la suflet când strigă deodată „Doamna, acum am înțeles!”, când vin cu teme suplimentare din proprie inițiativă, pentru că i-a pasionat ce ați discutat ora trecută, sau când scriu în 5 minute o poezie cu care, culmea, câştigă şi premii la vreun concurs de creație.
Toți au nevoie de modele, de repere, de iubire, de respect. Dacă fiecare profesor observă asta şi îşi face datoria acolo unde se află, după puterile lui, învățământul românesc nu va cădea la pământ, în ciuda tuturor hibelor care îl parazitează. De atât este nevoie: să le arăți copiilor că îți pasă de ei şi că iubeşti ceea ce faci. Restul… e hârțogăraie.

 

Publicat pe pagina mea de Facebook, pe 13 noiembrie 2018.

Reclame
Publicat în C'est moi, Muzici

EDERLEZI

Ederlezi – pentru lumea mea pierdută, pentru eu, cea care am fost odată, pentru toate iubirile pe care le-am pierdut sau care, ele, m-au pierdut…

Ederlezi – pentru trecut. Pentru trecutul greu, care mă sfâșie cu lama de oțel. Pentru trecutul fierbinte, în care credeam. Pentru trecutul apăsător, pâslos, de adâncuri mlăștinoase. Pentru trecutul de trandafiri și de pastel (mai sunt încă roze, mai sunt!). Pentru trecutul auriu, de seară de vară, presărată cu pulbere de stele.

Ederlezi – pentru ce-ar fi fost dacă.

Nu mai e iubirea mea, nu mai e. Cu cine va vedea iubirea mea înflorind crinii din vale?

Ederlezi – pentru că încă mă înfioară.

Ederlezi – pentru că mă face să plâng din nou și să cred că nu numai atunci, ci și acum aș putea să fiu mai mult.

Ederlezi.




În romani:

Sa me amala oro khelena
Oro khelena, dive kerena
Sa o Roma daje
Sa o Roma babo babo
Sa o Roma o daje
Sa o Roma babo babo
Ederlezi, Ederlezi
Sa o Roma daje

Sa o Roma babo, e bakren chinen
A me, chorro, dural beshava
Romano dive, amaro dive
Amaro dive, Ederlezi

E devado babo, amenge bakro
Sa o Roma babo, e bakren chinen
Sa o Roma babo babo
Sa o Roma o daje
Sa o Roma babo babo
Ederlezi, Ederlezi
Sa o Roma daje

În engleză:

All my friends are dancing the oro
Dancing the oro, celebrating the day
All the Roma, mommy
All the Roma, dad, dad
All the Roma, oh mommy
All the Roma, dad, dad
Ederlezi, Ederlezi
All the Roma, mommy

All the Roma, dad, slaughter lambs
But me, poor, I am sitting apart
A Romany day, our day
Our day, Ederlezi

They give, Dad, a lamb for us
All the Roma, dad, slaughter lambs
All the Roma, dad, dad
All the Roma, oh mommy
All the Roma, dad, dad
Ederlezi, Ederlezi
All the Roma, mommy




Bjelo Dugme’s cover

Proljeće na moje rame sliječe
Đurđevak zeleni
Đurđevak zeleni
Svima osim meni

Drumovi odoše a ja osta
Nema zvijezde danice
Nema zvijezde danice
Moje šaputnice

Ej kome sada moja draga
Na đurđevak miriše
Na đurđevak miriše
Meni nikad više

Evo zore evo zore
Bogu da se pomolim
Evo zore evo zore
Ej đurđevdan je
A ja nisam s onom koju volim

Njeno ime neka se spominje
Svakog drugog dana
Svakog drugog dana
Osim đurđevdana


Traducerea în engleză:

Spring is landing on my shoulder
lily of the valley is sprouting
lily of the valley is sprouting
For everyone except me

The roads have left, but I’m still in the same place.
There is no North Star
There is no North Star
Without my fellow-traveler

Hey, who does my love
Smell like lily of the valley for now?
Smell like lily of the valley for now?
It will never be me again.

Here’s the sunrise, here’s the sunrise
God hear my prayers
Here’s the sunrise, here’s the sunrise
Hey It’s St George’s day
But the one I love isn’t with me anymore.

Let her name be mentioned
On every other day
On every other day
Except on St George’s day.


Mulțumesc Wiki.