Etichete

, , , , , , , ,


Teza mea își propune să investigheze aspecte ale prozei istorice în raporturile ei cu ideologia și mai ales preponderența unui anumit tip de roman în cultura română, în perioada 1944-1989. Consider că acest roman ilustrează ideologia societății în care a apărut, că el este sub  influența strictă a doctrinei comuniste, care îi impune anumite constrângeri, pervertindu-l sau obligându-l să recurgă la tot felul de strategii de disimulare pentru a-și asigura supraviețuirea. Este de fapt povestea comprimată a presiunilor și suferințelor de ordin psihic și mental pe care le-a resimțit oricine a trăit în această perioadă.

Lucrarea mea are deocamdată o acoperire națională, dar interpretarea mitocritică, pe care îmi propun să o folosesc ca instrument de lucru, nu se poate dispensa de integrarea literaturii române într-un context mai larg, al spațiului est-european, și nici de comparația cu civilizațiile vest-europene. Cred că nu avem decât de câștigat dintr-o privire comparativă asupra literaturilor europene.

Este de netăgăduit că societățile totalitare au deformat istoria mult mai grav decât ”societățile deschise” și că, dintre acestea, cele comuniste sunt un teren fertil pentru mitologiile oficiale (și pentru contramitologiile comunismului, construite în paralel).

Cele patru mari complexe mitice (conspirația, salvatorul, vârsta de aur, unitatea) pe care le-a identificat R. Girardet (în cartea sa, ”Mituri și mitologii politice”), pot fi regăsite și în cultura română (atât de deschisă față de cea franceză).

Pe de altă parte, în spațiul românesc, sub presiunea jumătății de secol de comunism, s-a născut o altă serie de mituri ce îl diferențiază de cultura franceză, dar îl apropie, în egală măsură, de miturile politice din țările Europei Centrale și de Est și de spațiul fostei Uniuni Sovietice.

Raoul Girardet a arătat că anumite mituri politice s-au grefat pe mari construcții mitice religioase: mitul vârstei de aur, al revoluției salvatoare, al complotului malefic.

În cultura română, mitul salvatorului, de pildă, supraviețuiește și azi, suprapus unui alt mit zonal, născut odată cu statele moderne: mitul sincronizării și integrării europene, opus mitului autohtonist-izolaționist.

Dintre miturile oficiale ale comunismului, unele, cum ar fi colectivizarea, omul nou, promovarea femeii, religia cincinală, ilegaliștii, vizitele de lucru, aparțin ”fondului principal”, introdus odată cu regimul de ocupație sovietic, în prima fază, a comunismului internaționalist. Nu se va renunța niciodată la ele, chiar dacă în perioada național-comunistă au fost vizibile mai ales mitologiile naționaliste.

În perioada național-comunismului (ceaușismul târziu), miturile politice au fost așezate într-un raport de continuitate cu ceea ce se considera a fi istoria reală a țării: originile daco-romane (cu accent pe dacism – ceea ce va duce la exagerările protocroniste, așa cum se va întâmpla și în Bulgaria, de pildă), mitul unității, mitul cetății asediate, victimizarea românilor etc.

Reflexele ideologiei comuniste în literatura română se fac simțite prin apariția unor mituri ordonatoare: mitul patriei primejduite (cetatea asediată), mituri de tip protocronist, mitul salvatorului, mitul trecutului nobil și al înnobilării prin trecut (ideea că un popor este mare când are un trecut luminos, măreț). Tendința de înnobilare excesivă a unui trecut există cu siguranță în toate fostele țări socialiste, tot așa cum miturile începuturilor, miturile fondatoare, care sunt foarte importante la popoarele venite târziu în istorie, se regăsesc și la marile civilizații.

Consider că studiul miturilor politice din perioada comunistă, precum și al felului în care ele se reflectă în literatură ne ajută să înțelegem evoluția societății, istoria civilizației, istoria mentalităților.

Cred că printr-un astfel de studiu ne putem da seama cât de ușor civilizația poate cădea în barbarie, dar putem observa și felul în care spiritul uman rezistă în fața unor constrângeri îngrozitoare. Putem găsi un sens mai adânc al vieții sociale, ne putem manifesta nemulțumirea față de birocrația atotstăpânitoare, ne putem feri de proiectele de ”fericire obligatorie” sau de utopiile societății ”pure” din punct de vedere etnic.

Bibliografie selectivă:

Vladimir Tismăneanu, Eugen Negrici, Raoul Girardet

Reclame