Asimov reloaded

Aflu de pe ziare.com că se pune deja problema relaţiilor intime dintre oameni şi roboţi. Prea devreme? Probabil că nu, dacă ne gândim că la începutul anului 2009 oamenii de ştiinţă au anunţat că au creat roboţi care pot gândi, zice autorul articolului. Pe măsură ce tehnologia va avansa, probabil că roboţii vor deveni din ce în ce mai conştienţi de existenţa lor şi îşi vor cere drepturile.

Anna Russel, jurist la Universitatea San Diego, afirmă că trebuie să reflectăm în mod special asupra relaţiilor intime ce ar putea apărea între oameni şi roboţi şi la felul în care vom reacţiona dacă şi când roboţii vor cere libertate sexuală. Sistemul juridic va fi obligat să facă o diferenţă între cele două categorii (oameni, repectiv roboţi), fără să fie implicate prejudecăţile de naturi diverse, religia etc.

Deja ne gândim la asta… De fapt, subiectul îmi este cunoscut, mai mult decât cunoscut, dacă îmi aduc aminte de Isaac Asimov, de legile roboţilor, de „I, Robot”, de R. Daneel Olivaw şi de inspectorul de poliţie Elijah Bailey…  Şi de mulţi alţii… SF-ul mi se pare din ce în ce mai mult o poartă spre viitor. Ceea ce citeam în copilărie a devenit astăzi realitate. Sau chiar a depăşit-o.

„Update” 🙂 : Citesc, pe acelaşi site, că în 2007 un cercetător britanic, Davy Levy, a scris o teză de doctorat intitulată „Relaţii intime cu parteneri artificiali”, în care afirmă printre altele că roboţii vor deţine la un moment dat rolul de soţ/soţie (bazându-se pe lucrări din domeniul psihologiei, sexologiei, roboticii, interacţiunii om-computer). Teza a fost susţinută la Universitatea din Maastricht.