08 joi Iul 2010
Posted in Beautiful things
Etichete
bach, copiii lui mozart, haydn, mozart, muzica clasica, vivaldi
”Copiii lui Mozart” sunt absolut minunați. Da, avem nevoie să respirăm un alt aer și să trăim, din când în când, momente de grație.
Nu doar în luna iunie 2010, mereu avem nevoie de Mozart, de Vivaldi, de Bach, de Haydn…
Recomand cu toată căldura acest site:
http://copiiiluimozart.wordpress.com.
Ascultați această muzică. Ascultați-vă sufletele.
25 vineri Dec 2009
Posted in Paris
Etichete
bach, bnf, happiness, haussmann, l'express, literatura istorica, oglinda, Paris, venite adoremus dominum
Să stau la masa rotundă, cu picioare subţiri, graţioase – care pare că se sprijină pe aer. Să mă reazem pe spatele şi pe braţele arcuite ale fotoliului la fel de graţios şi de aerian. Să privesc lampa mare, albă, cu delicate flori albastre, care stă pe masă în faţa mea, icoana adusă cu mine din ţară, primită de la părinţi, cactusul primit de la el, pentru că mă plângeam că vreau ceva verde în jurul meu, în cursul lunilor în care vedeam de la balcon doar zgârie-nori.
Să mă privesc în oglinda din spatele meu, plină de puncte sparte, gri şi negre, special create, cu o ramă fabuloasă – învechită, pentru un aer de nobleţe.
Să calc pe parchetul de lemn proaspăt ceruit dintr-o cameră albă, frumoasă, imensă. Să admir brăduţul încărcat de globuri roşii şi de conuri aurii, să-mi beau cafeaua fierbinte şi să citesc “L’Express”, un număr special, consacrat identităţii naţionale a francezilor – pentru că asta mă preocupă în aceste zile şi luni: istoria şi literatura istorică.
Să privesc pe fereastra înaltă, haussmanniană, peisajul – aşezată în fotoliu, cu revista în faţă, bându-mi cafeaua. Şi să văd parcul minunat, în centrul lui fântâna cu sculpturi aurite, iar în spatele parcului – biblioteca. BNF, site Richelieu. Şi să ascult cd-urile oferite de “L’Express”: opera lui Bach.
Să mă uit la ecranul calculatorului – şi să văd chipurile părinţilor, zâmbitoare şi un pic nostalgice.
Să citesc mesajele pline de gânduri bune primite în aceste zile.
Să îl privesc pe el, întins pe patul alb, imaculat, încărcat de perne dantelate.
Să privesc din nou pe fereastră. Sunt cumva într-un film?
Să fiu într-un studio superb la Paris, în timpul sărbătorilor de iarnă, şi să trăiesc aceste clipe.
Nici măcar nu am visat la asta. Nici măcar nu am îndrăznit.
Se poate mai bine decât atât?
This is happiness.
Venite adoremus Dominum!
