Etichete
înviere, biserica, creștin, divinitate, fericit, Hristos, jertfă, miel, ou, paște, perfecțiune, sărbătoare, vin
”- La revedere și Paște fericit!”
”- Și dumneavoastră la fel!”
Trecând peste ridicolul urării, mai ales dacă este adresată unui bărbat, deoarece omonimia substantiv-verb modifică mesajul, invitându-l pe respectivul domn/ domnișor să… pască fericit (dacă asta își dorește – iarbă, fân, floricele etc.), de ce trebuie să ne urăm ”Paște fericit”?
Nu sunt o credincioasă practicantă, dar știu totuși că în perioada asta creștinii țin post, mai ales spiritual, și nu neapărat de mâncare sau de viață intimă, cum cred unii (verificați cu un preot bun, dacă nu mă credeți), adică acordă o atenție sporită celui mai important lucru pe care îl ”au”: sufletul. Cred că e o perioadă în care să reflectezi la viața pe care o duci, la greșelile și faptele bune pe care le-ai săvârșit, să găsești puterea de îi a ierta pe cei care ți-au greșit, să-ți ceri iertare de la cei cărora le-ai greșit tu, să meditezi puțin la tine, la direcția în care te îndrepți, la rostul tău pe acest pământ, pe scurt, să te împaci cu tine însuți. În definitiv, asta e cel mai important: să te accepți așa cum ești, cu bune și rele, cu calități și defecte, ca să găsești puterea de a merge mai departe. După ce te-ai purificat. Măcar un pic.
De asemenea, creștinii se salută în aceste zile cu următoarele cuvinte: ”Hristos a înviat!” – ”Adevărat (c)-a înviat!” – până la Înălțare. N-am auzit să zică vreun creștin practicant: ”Paște fericit!” Și ce să-i răspunzi la o astfel de urare? ”Să paștem fericiți”? Și dacă da, ce să paștem?…
Ca să rezum: ar trebui să ne distanțăm puțin de lume, să fim singuri cu noi înșine, să ne gândim la noi ca ființe supuse păcatelor și greșelilor, dar care poartă în ele o fărâmă de divin. Nu să ne batem cu pumnul în piept cine a ținut mai mult post, cine s-a dus de mai multe ori la biserică, cine a făcut mai multe cruci, cine a îndeplinit mai multe ritualuri ca să-și adoarmă conștiința și apoi să se îndoape liniștit cu ”bunătățile” care zac pe masa de Paști. Și care, săracele, și-au pierdut orice valoare spirituală.
Adică dacă am dat 1 leu la cerșetori, am făcut 20 de cruci, m-am spovedit de 5 ori, am frecat geamurile până mi-au sărit capacele, am mâncat fasole, soia și varză cam o săptămână, am muncit dup-aia să fac friptura, ouăle și cozonacii (sau le-am cumpărat) – gata, mi-am ”ispășit” penitența? Ionele, mamă, du-te la beserică și adu și tu lumină mai repede, să ne așezăm și noi la masă, că nu mai pot de foame – uite ce frumos aburește mielul ăsta scos din cuptor, uite ce lucioase sunt ouăle, de-abia așteaptă să le dăm cap în cap, uite ce vin roșu, bun, de la țară, ne-a trimis nașa! Să bem, să mâncăm și să ne veselim! Și să ne spunem ”Paște fericit”!
Asta e deci sărbătoarea? Adică să facem repede ceva rituri și ritualuri, pe care nici măcar nu le mai înțelegem, dar țipăm că le avem din moși-strămoși, ca să avem dup-aia liber la distracție? Și de ce distracție? Dacă tot suntem creștini, să ne aducem măcar aminte că un om (sau divinitatea) a murit răstignit pe cruce! E o mare bucurie pentru creștinii de pretutindeni că a înviat, dar asta înseamnă că trebuie să sărbătorim prin îmbuibare și/sau mers în cluburi? Care ar fi justificarea acestei atitudini?
De-abia aștept să mă intoxice și televiziunile cu mărețele lor mesaje de fericire a burții și a dansului: iar o să aud cum s-a deschis nu știu ce mare discotecă sau club din Mamaia, Neptun sau aiurea și cum ”s-au distrat tinerii în club de Paște”! Și de ce m-ar interesa cum s-a distrat 1% din populația autohtonă?
Ne este prea frică de ce se ascunde în sufletele noastre, de cât de mult gol se găsește înăuntrul și în fața noastră și încercăm să ne adormim spaimele prin biciuirea tuturor nervilor și simțurilor. Dar nu simțurile ne vor salva din vidul în care ne scufundăm, ci fărâma aceea din noi de care uităm la fiecare sărbătoare, sufocată de comercial, de material, de superficial: sufletul.
Cine vrea să afle mai multe despre adevărul sărbătorilor poate să caute informații despre simbolismul mielului, al oului, al vinului șamd. Să afle ceva despre divinitate, perfecțiune și jertfă.
Cine nu vrea… să pască fericit!
